SALARIAT VS. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA
Autor: Av. Laura Herescu
Neavand pretentia ca voi atinge toate punctele si aspectele care intereseaza tema de astazi, voi face o scurta trecere in revista a diferentelor cele mai importante dintre cele doua forme generatoare de venituri, pentru a va oferi o imagine alternanta intre munca in temeiul unui contract de munca si munca in baza unui contract de colaborare, ca prestator de servicii (persoana fizica autorizata).
Inainte de toate, mentionez ca nu oricine poate deveni persoana fizica autorizata, ci numai cei care indeplinesc conditiile stabilite de lege.
De asemenea, o persoana care indeplineste conditiile legale, poate presta munca atat salariala, cat si pe baza de colaborare, ca si persoana fizica autorizata.
Din punct de vedere al clauzelor contractuale:
- in contractul de munca, cele mai multe clauze sunt prestabilite si obligatorii (imperative), partile neputand deroga de la ele nici macar cu acordul salariatului, care este beneficiarul protectiei legale. Este adevarat ca exista si o anumita libertate
- inserarea de clauze optionale, in functie de nevoile si intelegerile partilor, dar in general, aceste clauze, ori nu sunt redactate corect si ajung sa fie declarate nule, ori favorizeaza angajatorul, intr-un fel sau altul, chiar daca si salariatul are anumite beneficii care depind, pana la urma, de abilitatea sa de negociere.
- contractul de colaborare, insa, este un contract cu clauze stabilite exclusiv de catre parti, cu conditia sa nu aduca atingere ordinii publice, normelor imperative sau moralei. Partile pot sa prevada orice drepturi si obligatii doresc, care se circumscriu intereselor lor, contractul nefiind inclus in sfera de aplicare a dreptului muncii.
Cu privire la timpul de odihna:
- in contractul de munca este obligatoriu a se prevedea durata minima a concediului de odihna anual, acesta fiind platit de catre angajator ;
- in relatiile de colaborare, daca partile nu se inteleg ca prestatorul sa poata avea o perioada de timp, in care, desi nu presteaza activitatile enuntate in obiectul contractului, sa fie remunerat de catre beneficiar, atunci persoana fizica autorizata nu va avea dreptul la ceea ce ar obtine, in calitate de salariat, din acest punct de vedere
Obligatiile angajatorului/beneficiarului:
- in materia dreptului muncii, deci in situatia in care aveti calitatea de salariat, angajatorul are obligatii prestabilite de lege, de la care nu se poate sustrage ;
- ca si beneficiar, partenerul dvs. contractual va avea numai obligatiile pe care si le asuma.
Garantia remuneratiei
- ca salariat, beneficiati de protectia statului, care garanteaza primirea salariului, chiar si in situatia in care angajatorul are poprite conturile (legea ii permite sa ridice din cont sumele necesare platii salariilor angajatilor, drepturile salariale avand prioritate absoluta) ;
- in calitate de colaborator, in masura in care, beneficiarul nu va plateste serviciile, aveti posibilitatea sa il actionati in instanta pentru recuperarea debitelor restante. De asemenea, veti putea solicita dobanzi la nivelul celei conventionale (daca ati stabilit in contract nvelul lor) sau legale (daca nu exista prevederi contractuale in acest sens). Aici insa, va puteti apara impotriva acestui risc prin esalonarea platilor, in functie de stadiul lucrarii, daca colaborarea dintre dvs. si beneficiar vizeaza o colaborare punctuala, pe un proiect anume sau ceva asemanator.
Raspunderea partilor
- ca salariat, puteti raspunde disciplinar sau / si delictual. Disciplinar, veti putea fi trasi la raspundere numai in conditiile codului muncii, care prevede foarte explicit etapele ce trebuie parcurse de catre angajator pentru a aplica o sanctiune disciplinara. Daca angajatorul pretinde ca i-ati adus prejudicii si cere sa i le acoperiti, in masura in care refuzati, este obligat sa se adreseze instantei, in vederea recuperarii sumelor pretinse. Mai mult, dupa obtinerea unei hotarari judecatoresti favorabile, ca regula, va putea sa isi recupereze prejudiciul prin poprirea partiala a salariului, dar numai in cuantumul stabilit de lege ;
- ca prestator de servicii, pentru neexecutarea sau executarea defectuoasa a serviciilor, veti raspunde conform regulilor aplicabile in materie contractuala, adica conform celor stabilite contractual cu beneficiarul dvs. (reducerea sumelor cuvenite, rezilierea contractului, orice alte intelegeri intervenite). Si in acest caz, in masura in care beneficiarul sustine ca ar fi suferit prejudicii din culpa dvs sau daca reclama aplicarea unei clauze penale din contract, in conditiile prevazute, daca veti refuza plata acestor sume de buna-voie, beneficiarul va trebui sa se adreseze instantei pentru obinerea unei hotaari judecatoresti. Insa, odata obtinuta, legea nu il obliga sa opteze pentru poprirea veniturilor dvs, avand si posibilitaea sa va execute silit, in concordanta cu dispozitiile procedurii civile.
Incetarea raporturilor contractuale:
- ca salariat, incetarea raporturilor de munca este mai usor de realizat, daca va doriti acest lucru, printr-o simpla demisie, care nici macar nu trebuie motivata. De asemenea, daca angajatorul doreste sa renunte la servciile dvs., daca aceasta nu se realizeaza de comun acord, va trebui sa va concedieze, dar numai in conditiile si in cazurile prevazute strict de lege. Orice concediere care nu respecta prevederile legislative se considera a fi facuta ilegal si puteti actiona in instanta angajatorul ;
- ca persoana fizica autorizata, relatiile contractuale inceteaza prin ajungere la termen sau inainte, in conditiile stabilite de comun accord sau ca si sanctiune aplicata de catre partea care nu este in culpa (neexecutare, exectare defectuoasa a obligatiilor, neplata etc).
In privinta probatoriului :
- avand calitatea de salariat, legislatia muncii prevede o derogare foarte imporanta de la dreptul comun; in masura in care dvs., in calitate de reclamant, faceti anumite afirmatii, legea prevede faptul ca angajatorul este obligat sa faca dovada ca sustinerile dvs sunt nefondate ;
- ca si persoana fizica autorizata, in cazul litigiului supus solutionarii instantei judecatoresti competente, se aplica regulile de procedura generala, care prevad faptul ca “cel care face o afirmatie, trebuie sa o dovedeasca.”.
A doua diferenta, sub aspectul probatoriului, consta in dovada raporturilor existente intre parti, si anume:
- ca salariat, nesemnarea contractului de munca nu echivaleaza cu inexistenta raporturilor de munca, dovada acestora putand fi facuta inclusiv prin martori. Acest aspect se datoreaza faptului ca este obligatia angajatorului sa incheie acest contract de munca cu dvs., cel mai tarziu in prima zi in care incepeti sa desfasurati activtati in interesul lui ;
- in calitate de colaborator, dovada existentei relatiilor contractuale se face, de regula, prin insusi contractul de prestari servicii, acesta avand rol de probatiune in sustinerea afirmatiilor privitoare la clauzele contractuale.
Mai sunt de semnalat si urmatoarele aspecte:
a) In masura in care doriti sa accesati un credit, ca persoana fizica autorizata este mai dificil acest lucru, desi, in aceasta calitate, s-ar putea ca veniturile obtinute lunar sa fie considerabil mai mari decat in calitate de salariati.
b) De asemenea, ca persoana fizica autorizata, puteti sa aveti mai multe contracte de colaborare cu mai multi beneficiari, va puteti organiza altfel timpul de lucru si nu sunteti obligati la neconcurenta, dvs. avand dreptul sa prestati aceleasi actvitati specifice pregatirii dvs. pentru mai multi beneficiari, in acelasi timp.
Inchei, amintind ca diferente se regasesc si in materia fiscalitatii, a impozitelor ce revin fiecarei categorii, insa acestea nu vor face obiectul articolului de astazi.
Voi reveni, insa, pe parcursul saptamanilor viitoare, cu detalii si asupra acestora, pentru a va oferi o imagine mai clara si din acest punct de vedere.
